Vara vrajbei informatice

A Midsummer's Hacker Dream - secțiunea public infrastructure

Faptul că în spațiul unei biete săptămâni în care fusei în afara țării s-a pornit o avalanșă de atacuri informatice (atât asupra infrastructurii publice, dar probabil și la nivel de mulți privați) m-ar putea duce cu ideea că abia au așteptat hackerii să ies din țară și s-au năpustit ca ulii asupra online-ului carpato-danubiano-pontic. Încă o dovadă că atunci când ajungi să te iei prea în serios poți ajunge fie la Bălăceanca, fie la conducerea vreunei instituții publice (forțoase sau nu). deși nu știu care ar mai fi diferența . . .

Revenind aux nos moutons, parcă niciodată norii negri ai războiului nevăzut din online nu s-au abătut într-un timp atât de scurt și cu atâtea consecințe nefaste la nivelul cetățeanului de rând ca în săptămâna trecută.

Dacă telefoanele ne zbârnâie de RO ALERT dacă încep să cadă câteva picături de plaoie și suflă duhul slab spre moderat, echivalenții online ai INMH pare că nu au văzut/catadicsit să anunțe trăznete asupra unor instituții de stat care administrează infrastructuri vitale pentru siguranța cetățenilor.

Concluzia acestei furtuni informatice este că platforma ANCPI este căzută (în cap?), blocând orice tranzacții imobiliare pe o piață și așa anemică, serverele unor direcții regionale ANAF sunt și ele nefuncționale, toate astea într-o țară care se mândrește cu olimpici (horribile dictu) la informatică și o viteză a internetului de invidiat pentru întreg mapamondul.

Partea și mai hilară a poveștii cu hăcuitul ANCPI este că vinovat nu este vreun actor statal (pentru că atunci ar fi putut interveni mascații CCR în forță ) ci un biet anonim care cere 10 amărâte de milioane de euro pentru a elibera datele personale ale 19 milioane de cetățeni ținute ostatice.

Cineva ar putea spune, pe bună dreptate, oarecum, care a fost, domle, vătămarea că oricum importante la ANCPI sunt ultimele două litere, și mai ales a treia. ANCPI administrează un registru de PUBLICITATE imobiliară, respectiv scopul acestuia fiind tocmai ca oricine să afle cui aparține orice imobil. Dacă ar fi fost doar atât, anonimul ar fi fost un Robin Hood care ne-ar fi scutit să mai plătim taxa modică de 20 de lei pentru un extras de informare.

Dar din păcate nu este doar atât, la mijloc fiind mai „zemoasele” date cu caracter personal, mult râvnite de toate multinaționalele care ajung să ne facă profilul online pentru a ne vinde cât mai mult prin simplul trick psihologic că ne provoacă dorința bolnavă (επιθιμια?) de a cumpăra de la ele într-o manieră des-frânată.

Concluzia de etapă este una singură - gigel1234, parola beton de la platforma ANCPI a crăpat la prima atingere.

Cu privire la hăcuirea privaților, în episodul următor.

[va urma]