La cererea cititorilor (se știu ei cine), revenim după o lungă dar binemeritată absență cu un subiect vechi de când lumea și totuși nou mereu – relațiile de cuplu. Mai merită în anul 2025 să-ți jertfești independența și libertatea personală pentru cine știe ce iluzorii fericiri trecătoare în doi?
Ca orice decrețel (sau gen X, dacă binevoiți) și produs al școlii târziu ceaușiste, dăm fuguța la finalul culegerii și tragem cu ochiul la răspunsul la problema propusă. Și acesta este edificator – și DA și NU, dar mai ales DEPINDE.
DA, pentru cei care tânjesc pentru un echilibru între viața personală și cea profesională, cei care au puterea (mai ales psihică) să poată să spună STOP atât în context personal, dar și în context profesional și să facă switch-ul. Iar statistic vorbind, ăștia sunt cam majoritatea – au două pălării – una de acasă, alta de afară din casă (orice ar însemna asta – serviciu 9-5 sau antreprenoriat). Aceștia baleiază permanent dintr-o postură în cealaltă, găsind resurse într-una să continue în cealaltă și viceversa.
NU, pentru cei ce doresc să ardă într-o direcție complet și fără rest, din orice motive, imanente sau transcendentale. Vrei să faci bani, să te invidieze vecinii / verii/ cumetrii, să ajungi în vârful profesiei tale, te seacă setea de putere și vrei să ajungi la putere să le spui tu celorlalți ce să facă, știi tu cum se fac lucrurile și ăilalți sunt indolenți și proști? Familia nu e de tine, mai nenorocești și pe altcineva încercând să împeci capra cu varza.
Avantajele vieții în cuplu sunt de netăgăduit – echilibru (oarecum instabil, dar totuși echilibru), riscul de plictiseală tinzând asimptotic către zero, speranță de viață mai ridicată, statistic vorbind (la bărbați, că la femei e oricum mult mai ridicată, din simplul motiv că pisica omorâtă de curiozitate din celebrul proverb era ... motan).
Dezavantajul principal este că un echilibru chiar și imperfect nu se potrivește de cele mai multe ori cu performanța, cu excelența într-un anumit domeniu. Dacă îți dorești avioane și te roade superbia să ajungi pe toate afișele și ecranele, nu o poți face cu o familie funcțională și eventual niște copii în spate, grijile pentru aceștia (soț/ie + copii) putând afecta, eventual, fuga spre idealul visat.
Nu degeaba la tunderea în monahism, novicele depune și votul celibatului – el care își dorește să exceleze mai mult decât ceilalți, să sară mai sus și să se dedice exclusiv, nu o va putea face gândindu-se dacă a luat destui pamperși, ce a mai scris învățătoarea pe grupul de whatsapp că trebuie pentru fondul clasei sau unde e all-inclusive-ul mai ieftin vara asta la mare în Grecia.
Deci, DEPINDE.
P.S. Dacă mai doriți rants pe alte subiecte de interes general sau particular, sugestii și reclamații, lăsați în comentarii.